Cronicile Melcului Agorafobic

Despre muzica...

2008-07-31T12:12:00.000-07:00

M-am decis astazi sa abordez o problema mai putin pretentioasa - muzica ! In cele ce urmeaza va voi arata un adevar dureros dar incontestabil - si anume ca ceea ce atrage marea masa nu face decat sa conduca fatidic la un colaps axiologic.

Sa alegem o piesa la intamplare - ce ziceti de "Now You're Gone" a celebrului Jonas Erik Altberg a.k.a. Basshunter ? Faptul ca aceasta piesa a intrat in primul rand in topuri ar trebui sa ridice semne de intrebare cu privire la inteligenta emotionala a populatiei votante. DAR, aceasta "compozitie" nu numai ca a intrat in topuri, ea a si ajuns pe locul 1 in Anglia, Irlanda, S.U.A. si Romania !
Din acest fapt se pot face doua inferente cu o certitudine aproape apodictica. Prima conduce la concluzia ca neexistand un criteriu estetic solid de apreciere a compozitiilor muzicale, factorul de "catchiness" primeaza peste criterii mult mai importante precum complexitatea, "coezivitatea" artistica sau expresivitate; a doua - majoritatea ascultatorilor de muzica pop sunt tineri care nu detin inca un sistem temeinic de analiza cand vine vorba de produsele muzicale, sau...altfel spus - nu au gusturi.

In mod normal nu mi-ar pasa ce asculta oamenii deoarece sunt un liberalist convins, insa ceva pe care unii il denumesc altruism ma indeamna sa scormonesc mai adanc in aceasta problema si sa expun pericolul acestei abordari cand vine vorba de muzica. Desigur, este aproape evident ca in ultimii 20 de ani media a incercat in permanenta sa induca conceptia conform careia trebuie sa iti pastrezi spiritul si mai ales fizicul tanar. Altfel nu s-ar explica de ce la venerabila varsta de 49 de ani, Madonna se freaca aproape dezbracata de mult mai tanarul Justin Timberlake in "4 minutes"; de ce bunicuta Cher, la cei 62 de ani ai sai, face operatii estetice cu o frecventa comparabila cu a oscilatiilor unui pulsar; de ce Sex and the City incearca sa faca "femeile trecute de 30" sa para sexy si puternice chiar daca menopauza s-a infipt in ele precum o falca de Pit Bull; sau de ce intreaga industrie a produselor consmetice invarteste miliarde de dolari pe promisiunea de genul - "un ten catifelat ca de bebelus". Da, doamenlor si domnilor, secolul 21 a adus aceasta conceptie la rang de lege - trebuie sa fi intotdeauna tanar, apetisant..."forever young" ca sa citez din Alphaville. Dar, exista un epifenomen dureros la aceasta conceptie. In a promova tineretea si vitalitatea nu e nimic gresit, insa a promova si prostia juvenila (desigur, provenita din lipsa de experienta) specifica ei este ! Relatiile pasagere ale adolescentilor nu releva altceva decat lipsa unui sistem axiologic solid care i-ar putea scuti de zadarnicul proces de a cauta dragostea in persoane nepotrivite, de a varsa atatea lacrimi degeaba, de a apartine unei subculturi in cautarea identitatii.

Voi purcede acum intr-o succinta analiza asupra piesei amintite la inceputul acestui articol. Daca nu stiati deja o sa va spun - celebra piesa s-a numit initial "Boten Anna" (sau " Anna the bot" in engleza) si vorbea despre un IRC bot pe care artistul suedez a luat-o drept entitate umana. Problema fundamentala nu e ca Basshunter a schimbat versurile deaoarece probabil a gandit ca linia melodica era prea "tare" ca sa fie aruncata la gunoi. NU ! Problema este ca e o piesa de eurodance in care ritmul de peste 100 BPM in conjunctie cu linia de synth creaza o atmosfera in completa disconcordanta ( a se citi - ca nuca in perete) cu mesajul piesei. Vocea sintetizata zice " Now you're gone/ I realize my love for you was so strong/ and I miss you here, now you're gone/ I've been waiting here by the phone / with your picture hanging on the wall". Deci, altfel spus, regreta ca s-a despartit de iubita sau ca aceasta din urma l-a parasit. Dar, daca asta e mesajul, atunci de unde pana unde apare o voce feminina la fel de sintetizata ce rosteste "ready for lift off ! Are you ready !" ? Adica - daca lirica piesei vorbeste de regret si tristete - atunci de ce linia de tobe e atat de puternica si rapida, atat de plina de vitalitate ? De ce sintetizatorul scuipa o linie atat de vesela, atat de up-beat ?
Ei bine, raspunsul e simplu ! - muzica aceasta comerciala e compusa dupa niste principii estetice simple. Se ia o linie "catchy", un vierme de ureche cum se spune in bransa, care e apoi multiplicat ad nauseam, si de-abia apoi sunt adaugate versurile. Cum dragostea ne loveste pe toti macar o data in viata, se creaza niste versuri simple si juvenile si ...gata piesa. Problema este ca la nivel de subconstient, creierul tau prelucreaza incet versurile. La final nu obtii decat o bastardizare a celui mai inalt sentiment uman. Trist, dar adevarat !

Acum, sa trecem la partea a doua a acestui articol. Acum cateva zile am fost rugat de un prieten sa fac o lista cu cele mai bune 20 de piese din 1988 si pana astazi. Ca un tip consecvent ce sunt - am facut-o. Spre dezamagirea multora, nu contine nicio piesa comerciala pentru ca sunt de parerea ca muzica pop este facuta pentru a fi inlocuita. Ea are doar un singur ritm care iti intra in cap, un singur hook, care sfarseste prin a fi inlocuit de un altul si asa ad infinitum . Acum vom face un experiment. Va voi arata o piesa despre dragoste din acest top 20 al meu personal. Cu riscul de a parea pretentios, ciudat sau degenerat emotional - va voi da un exemplu de piesa in care procesul de constructie a compozitiei este directionat dupa un program estetic solid.

Comparati:

Slint - Washer
http://www.youtube.com/watch?v=AavXEGQP9tU

cu
BassHunter - Now you're gone
http://www.youtube.com/watch?v=IgFwiCApH7E

Astept pareri ! Si da - ceea ce asculti devine ceea ce esti...

Intelepciunea suprema

2008-07-23T12:12:00.000-07:00

Aceasta propozitie contine esenta tuturor lucrurilor:
.................

Melcul Agorafobic

2008-07-23T07:02:00.000-07:00

Melc = nume popular dat membrilor clasei Gastropoda, filum Mollusca ce au corpul moale, vâscos, având pe spinare o cochilie în formă de spirală, iar pe cap patru tentacule sensibile. Adica, altfel spus - o chestie moale si scarboasa cu cochilie.

Agorafobie = Teama patologica, obsesiva si nemotivata de spatiile largi, de locurile deschise, de piete.

Omul modern este un melc agorafobic. Intr-adevar - metafora asta e dusa la extrem; Dar sa examinam premizele:

I. De ce melc ?
In primul rand suntem destul de moi. In societatea moderna nu mai exista pericole. Nu mai stai cu sufletul la gura cand mergi pe Calea Victoriei ca s-ar putea sa sara un tigru marsupial in gatul tau...sau ca o sa fi calcat in picioare de o turma de mamuti. Intr-adevar, am invins natura. Ne-am depasit nisa ecologica si am devenit cea mai de succes specie - in termeni de raport natalitate/supravietuire si raspandire demografica. Dar, tocmai de aceea acum suntem moi si slabi si ne asteptam ca societatea sa ne ajute intotdeauna. Daca in Paleolitic primitivii nostri strabunici stiau sigur ca trebuie sa se pregateasca de o intalnire cu Tanatos in cazul in care li se rupea vreun tendon sau vreun os, acum sistemul de protectie sociala functioneaza la un randament ce ne promite o viata lunga si sanatoasa chiar de suntem inapti, degenerati sau pur si simplu victimele unui accident nefericit.

Dar suntem moi si din punct de vedere emotional. Pentru ca aceasta absenta a durerii...a chinului si a luptei pentru supravietuire pe care societatea moderna ne-o ofera de-a gata, ne face sa capitulam in fata multor greutati. Mi-am spus ca nu o sa vorbesc niciodata despre subcultura Emo - insa nu ma pot abtine acum ca a venit timpul. Cat de slab trebuie sa fi daca ajungi sa-ti tai venele dupa ce te-a parasit iubita / ti-a murit pisica /te-a inselat papagalul / ai luat 3 la Sport ? Aceasta glorificare a automutilarii este o ineptie egalata in nebunie poate doar de celebrele siruri de flagelanti crestini ce cutreierau cu miile in secolul XIII prin Modena, Bologna, Reggio sau Parma, tragandu-si cu cea mai mare veselie cu biciul pe spate.Dar despre crestinism si nihilism - alta data... momentan sa retinem doar ca acum nu mai gasim puterea in noi sa trecem peste probleme. Ne luam antidepresive, mergem la psiholog, consumam cantitati trivial de mari de alcool, glorificam promiscuitatea, luam droguri, jucam World of Warcraft (:-?) si alte activitati similare pe care nu le voi enumera si le voi lasa in seama cititorului ca tema de casa.

Acum, probabil va intrebati unde ne e cochilia... pai cochilia este tocmai aceasta forma imatura de evadare pe care o reaminteam mai sus. La fel cum melcul in cochilie poate fi strivit usor de un intamplator biciclist neatent, la fel si omul ce cauta placeri pentru a scapa de durere, hedonistul narcisist ce dobandeste contur de-abia acum (desi a stat inchis in noi veacuri intregi), poate fi strivit de greutati tocmai pentru ca are impresia ca poate scapa. Analizati cazurile: decese datoratate unei supradoze de droguri, moarte lenta si dureroasa survenita in urma SIDA ca urmare a unei vieti promiscue, moarte survenita in fata calculatorului dupa ce joci toata ziua un MMORPG stupid, comportamente anti-sociale create sau amplificate de incapacitatea de relatare cu grupuri-pereche si/sau crize de personalitate ( da - uite un subiect foarte indragit de existentialisti si postmodernisti), incapacitatea de a iti forma repede o noua relatie dupa despartire/divort/moartea persoanei iubite, incapacitatea de a lupta pentru idealuri. Nu voi continua deoarece cred ca mi-am spus destul de bine punctul de vedere si nu e nevoie sa va dau sursele statistice care confirma ipotezele mele.

II. si acum...de ce agorafobic ?

Daca ati citit "Maimuta goala" de Desmond Morris poate ati fost fascinati de inteligenta cu care celebrul etolog englez descrie omul modern - ca pe un animal intr-o cusca de la o gradina zoologica. Mergand pe linia mai sus amintitului cercetator, intr-adevar - suntem pusi acum sa interactionam cu mult mai multe persoane decat eram conceputi genetic. Daca in preistorie aveam grupuri fixe cu dimensiuni restranse in care relatiile ierarhice eram exhaustiv determinate, acum aceasta ierarhizare devine imposibila. In custile noastre de beton, interactionam preponderent prin mijloace de comunicare digitale precum telefonul si internetul. Acestea au devenit comoditati in absenta carora viata ar deveni inacceptabila. Astfel, paradoxal - in loc ca relatiile noastre sociale sa se intareasca, caci numai trebuie sa concuram pentru resurse sau sa luptam pentru supravietuire, ele se transforma in relatii functionale de tip om-instrument.

In aceste conditii - ca si consecinta la aceasta ciudata singuratate aparuta, parca ironic, tocmai datorita comunicarii excesive, omul se autoexplora. La fel cum babuinul din cusca de fier de la gradina zoologica isi baga bete in urechi, isi smulge parul din cap sau se masturbeaza datorita singuratatii - la fel si omul modern isi face pierce-uri, tatuaje, se drogheaza - toate pentru a-si gasi identitatea pierduta odata cu crearea marilor orase.

Amintiti-va de celebra analogie a ariciului pe care Freud o utilizeaza in eseul sau - Psihologia de Grup si Analiza Ego-ului. In raceala glaciara a societatii post-moderne - cautam sa ne incalzim apropiindu-ne de altii. Din pacate, fiind arici - ne ranim si, trebuie din nou sa ne departam. In aceasta ecuatie a costului si profitului - caldura versus durere - de multe ori ajungem sa ne izolam social, sa ne insinguram.

De ce ?

Pentru ca unii sunt arici, dar cei mai multi sunt melci agorafobici ai caror corp moale e penetrat cu usurinta de ace...

Incunabulum

2008-07-23T04:09:00.000-07:00

Tin sa precizez de la bun inceput ca nu sunt un mare fan al blogurilor. De multe ori, creatorii se plafoneaza, se plictisesc si regreseaza; sfarsesc fie prin a imbratisa metoda cathartica de a scrie articole introspective de o sinceritate brutala - un fel de autoflagelare ce conduce in final la masturbare emotionala, fie prin a-si exersa capacitatile analitic-critice in contexte stocastice.
Acest blog insa, va fi altfel...va fi plasma dintr-o pasare Phoenix ucisa de mediocritate...

Daca puteti trece peste densitatea mare de neologisme pe pixel patrat prezenta in paragraful precedent, atunci continuati. Daca nu, o sa citez din Infernul lui Dante: "Lasciate ogne speranza, voi ch'intrate ! "

Sa explic titlul (nu, nu cuvantul - ci conceptul): primul incunabul cunoscut dateaza din 1455 si este este celebra Biblie de 42 de randuri a lui Gutenberg. Cum un blog nu este locul in care sa poata fi realizata o analiza exhaustiva a consecintelor socio-culturale si economice ale bibliei lui Gutenberg, o sa incerc sa ma rezum la esential. Acel tipar al lui Gutenberg a insemnat o revolutie tehnologica ( a treia dupa Revolutia Agrara din Neolitic ) ce nu poate fi comparata in importanta decat cu cea a aparitiei Internetului. In virtutea acestei analogii, este momentul perfect sa ne intrebam daca putem intelege incotro ne indreptam efectuand o analiza asupra trecutului. Intr-adevar, schimbarile majore in structurile axiologice au nevoie de timp pentru a se cristaliza mai intai in noi tipare de gandire si mai apoi, datorita institutiilor de socializare, in tipare noi comportamentale. Conform lui Alvin Kernan spre exemplu, de abia in secolul XVIII tehnologia tiparului a permis tarilor avansate din Europa sa inceapa concret procesul de tranzitie de la o societate preponderent orala la una tiparita. Cu toate acestea, trebuie aminit ca acum traim in societati in care democratia liberala, desi un oximoron, este singura constanta dupa care se realizeaza ingineria constitutionala. Ca sa-l citez pe Francis Fukuyama ( "Sfarsitul Istoriei" - eseu, 1989 si "Sfarsitul Istoriei si Ultimul Om", 1992), "traim sfarsitul istoriei - punctul final in evolutia ideologica a umanitatii; universalizarea democratiei liberale occidentale si promovarea ei ca unica si ultima forma de guvernamant."

In asemenea conditii, este de asteptat ca libertatea si forta de expresie preponderent intalnite in spatiului digital al internetului sa aiba consecinte directe asupra societatii cu o viteza mult mai mare decat a facut-o tiparul. Altfel, nu ar fi de inteles de ce sociologii pun eticheta de "generatie i" celor nascuti dupa 1990, de ce retelele sociale precum hi5 sau facebook servesc rolul de gradini zoologice, de ce filmele, muzica si chiar si cartile devin "proprietate publica" fiind la doua-trei click-uri distanta prin intermediul torrentelor si mai ales de ce am devenit atat de agorafobici.

Revolutia Franceza a adus pe continent ideea de libertate si egalitate ( desi...fie spus, ideea de libertate completa a gandirii, a presei si a asocierilor a avut nevoie de mult timp pentru a se cristaliza complet si concret); Revolutia Industriala a construit infrastructura unui sistem circulator de informatii avand ca inima ceea ce Weber definea ca "spiritul capitalist"; Caderea Comunismului ( si implicit sfarsitul Razboiului Rece) a adus omogenizarea politica necesara ce a pavat calea globalizarii. Acum, Internetul ne daruieste o societate in care limitele noastre ar trebui sa fie limitele vointei noastre; din pacate sunt doar limitele naturii noastre intrinseci; iar natura noastra se dovedeste de multe ori a fi mult mai intunecata decat ne-am dori sa o vedem.

Acum, ca acestea au fost spuse - revin la tematica centrala a articolului. Libertatea poate fi inspaimantatoare daca nu ai mai simtit-o. Musca ce iese din cusca de sticla poate muri in afara peretilor transparenti. La fel...omul pus in fata acestei lumi in care ideile plutesc pe valuri digitale criptate in ASCII - poate vedea si avea totul sau nimicul ( da, nihilismul - acest inamic ancestral al umanitatii ); sau, altfel spus "daca te holbezi in abis, abisul se holbeaza inapoi in tine" (F. Nietzsche).

Deci, ca o reactie la nihilismul mascat de hedonism narcisist am creat acest blog. Vizualizati-l ca pe jurnalul unui personaj hibrid - un fel de Ignatius J. Reilly ( din celebra si singura carte a lui John Kennedy Toole) inzestrat cu puterea si vitalitatea supraomului vestit de Zarathustra si cu umorul lui George Carlin.

Fiti pe faza...;)